Pentru ca cititorii mei (carora le multumesc ca isi pierd timpul pe blogul meu plictisitor .. ) s-au plans ca nu postez , m-am hotarat sa postez opera mea [nu e gata . dar nu conteaza asta .. cum imi mai surade imaginatia voi da mai departe ideea pe blog 🙂 . ].
Opera este o creatie proprie pe care nici mama nici tata nu au citit-o inca (azi, 31.05.2009 . ) .
Creatia se numeste ”Lasanga” . [da, lasagna ; nu lasagne – nu exista cuvantul ”lasagne” in dexul online . ]
Lasagna este o poveste sumbra , aparent fericita .
Povestea este bazata pe sport . Pe viitorul ca prezentul .
Viitorul nesigur si plin de microbi , in care lucrurile aparent simple si care ar trebui sa nu ne creeze nici o poblema , ne pot lua tot, atunci cand eram intr-un punct maxim al vietii noastre . Ar trebui sa fie un semnal de alarma . Si pentru MINE . Desi nu o sa ma pot opri din mancat junk food (fast food) niciodata [desi sunt alergica , si stiu asta , sunt inconstienta . ] .
Viata lui Lechey este tragica . Iar nepasarea lui este si mai tragica ..
Deci gata cu morala . Sa trecem la poveste .
Lasagna
”
Trebuia sa raman concentrat. Nu ! Un nu imens imi facea capul sa bubuie .
Concentrare . Concentrare .
Saltul era ca si facut ; recordul era ca al meu iar medalia era ca atarnata de gatul meu .
Am incercat sa raman concentrat .
Inaintea mea erau inca 2 persoane : o femeie , Michelle si un barbat de culoare, Hans .
Era o zi ploioasa . Simteam cum bura pe fata mea . Simteam ca sunt numai cele 10 grade anuntate . Simteam ca nu sunt pregatit . Simteam cum tot antrenamentul de la noua ani se duce usor cu apa scursa de pe fata mea .
Peste trei zile ar fi urmat ziua mea . A 22-a primavera . Trebuia sa o ating invingator .
Antrenorul statea langa mine . Se uita deodata la mine cu o privire disperata si cu chipul crispat . Deschise gura iar eu am marit ochii curios de urmatoarea incurajare . Am ramas ciudat la ceea ce am auzit :
–Esti foarte aproape de glorie . Ai ajuns pana aici . Vrei sa te opresti ?! Esti la 7 cm de cartea recordurilor . Abandonezi ?!
-Daca ratez voi fi mediatizat sub o forma negativa, am spus eu .
-Dar daca reusesti vei fi un erou, mi-a soptit antrenorul printre dinti cu o sclipire in ochi .
Gandul meu era la ratare . Stiu ce se intampla daca reuseam . Trebuia oricum sa imi asum esecul .
Michelle se pregatea de salt . Si a pornit . Si a ratat . A cazut din cauza mainii stangi . A ratat . A cazut . A ratat ..
Urma Hans .
Hans a trecut . Trebuia doar sa sar cu 3 cm mai sus ca el . Hans era mai musculos ca mine, mai inalt, mai pregatit .
Urmam eu . Mainile imi tremurau din umeri . Antrenorul mi-a spus cand m-am ridicat de pe banca :
-Orice ai face .. ai ajuns pana aici si e foarte bine . Lechey, te antrenez de la 9 ani . Stiu ca daca vrei, poti !
”
^=^ [va urma.]
MeMe © . 