Pentru ca cititorii mei (carora le multumesc ca isi pierd timpul pe blogul meu plictisitor .. ) s-au plans ca nu postez , m-am hotarat sa postez opera mea [nu e gata . dar nu conteaza asta .. cum imi mai surade imaginatia voi da mai departe ideea pe blog 🙂 . ].
Opera este o creatie proprie pe care nici mama nici tata nu au citit-o inca (azi, 31.05.2009 . ) .
Creatia se numeste ”Lasanga” . [da, lasagna ; nu lasagne – nu exista cuvantul ”lasagne” in dexul online . ]
Lasagna este o poveste sumbra , aparent fericita .
Povestea este bazata pe sport . Pe viitorul ca prezentul .
Viitorul nesigur si plin de microbi , in care lucrurile aparent simple si care ar trebui sa nu ne creeze nici o poblema , ne pot lua tot, atunci cand eram intr-un punct maxim al vietii noastre . Ar trebui sa fie un semnal de alarma . Si pentru MINE . Desi nu o sa ma pot opri din mancat junk food (fast food) niciodata [desi sunt alergica , si stiu asta , sunt inconstienta . ] .
Viata lui Lechey este tragica . Iar nepasarea lui este si mai tragica ..
Deci gata cu morala . Sa trecem la poveste .
Lasagna
”
Trebuia sa raman concentrat. Nu ! Un nu imens imi facea capul sa bubuie .
Concentrare . Concentrare .
Saltul era ca si facut ; recordul era ca al meu iar medalia era ca atarnata de gatul meu .
Am incercat sa raman concentrat .
Inaintea mea erau inca 2 persoane : o femeie , Michelle si un barbat de culoare, Hans .
Era o zi ploioasa . Simteam cum bura pe fata mea . Simteam ca sunt numai cele 10 grade anuntate . Simteam ca nu sunt pregatit . Simteam cum tot antrenamentul de la noua ani se duce usor cu apa scursa de pe fata mea .
Peste trei zile ar fi urmat ziua mea . A 22-a primavera . Trebuia sa o ating invingator .
Antrenorul statea langa mine . Se uita deodata la mine cu o privire disperata si cu chipul crispat . Deschise gura iar eu am marit ochii curios de urmatoarea incurajare . Am ramas ciudat la ceea ce am auzit :
–Esti foarte aproape de glorie . Ai ajuns pana aici . Vrei sa te opresti ?! Esti la 7 cm de cartea recordurilor . Abandonezi ?!
-Daca ratez voi fi mediatizat sub o forma negativa, am spus eu .
-Dar daca reusesti vei fi un erou, mi-a soptit antrenorul printre dinti cu o sclipire in ochi .
Gandul meu era la ratare . Stiu ce se intampla daca reuseam . Trebuia oricum sa imi asum esecul .
Michelle se pregatea de salt . Si a pornit . Si a ratat . A cazut din cauza mainii stangi . A ratat . A cazut . A ratat ..
Urma Hans .
Hans a trecut . Trebuia doar sa sar cu 3 cm mai sus ca el . Hans era mai musculos ca mine, mai inalt, mai pregatit .
Urmam eu . Mainile imi tremurau din umeri . Antrenorul mi-a spus cand m-am ridicat de pe banca :
-Orice ai face .. ai ajuns pana aici si e foarte bine . Lechey, te antrenez de la 9 ani . Stiu ca daca vrei, poti !
”
^=^ [va urma.]
MeMe © . 
Pot să te cert? Nu mai începe niciodată prin a-ţi descuraja cititorii! Ce-i aia „blogul meu plictisitor”? Lasă-i pe oameni să vadă singuri dacă se plictisesc sau nu.
Şi lasă-te de junk food! Dacă ai şti în ce condiţii e pregătită mîncarea la McDonald’s n-ai mai intra niciodată acolo! (Roagă-l pe tatăl tău să caute pe blogul lui Andrei Bădin, este acolo un link spre un text pe tema asta)
Acum, despre LASAGNA.
Fragmentul este prea scurt ca să-mi dau seama ce vrei, dar este bine construit, ştii să creezi tensiune, se simte un început de conflict, iar personajul pare credibil în ezitările şi spaimele lui.
Asta a fost partea bună.
Vrei şi partea rea?
Ai nişte greşeli de gramatică, timpuri verbale care se bat cap în cap, mai sunt şi nişte cuvinte care nu se prea potrivesc, repetiţii fără rost, clişee (a 22-a primăvară). Dar nimic foarte grav 🙂 Este un text mai bun decît multe scrise de adulţi. Aştept să citesc continuarea! Abia atunci voi putea spune, într-adevăr, cum e povestea. Presimt că va fi bună şi te vom invita la cenaclu.
O ultimă observaţie: dacă nu-ţi e cu supărare, ar fi cazul să scrii cu diacritice. Ar arăta mult mai bine.
Succes!
MM ai moderare pe blog?
tati , poti sa repeti si pentru mine , te rog ? 😀
Nu imi descurajez cititorii.. sunt doar .. sincera ..
peste tot pe blogul meu scrie despre cum ma plictisesc eu la scoala ..
stiu faza cu verbele .. m-am razgandit mult pe parcursul povestii si inca nu sunt sigura daca m-am hotarat 😀 .
am repetat prea multe cuvinte ? ups !
si diacriticele sunt chiar asa de tari ?!
o sa incerc sa ma indrept . promit !
multumesc mult pentru sfaturi !
acum stiu si eu cate ceva de la un profesionist .
Aştept continuarea, să ştii!
Da .
Am 4 zile libere sa o scriu pe blog si tot 4 zile libere ca sa o pot continua 🙂 .